Diverse

Acasă este un sentiment

Acasă nu este un loc! Este un sentiment!

Acasă e acolo unde braţele celor dragi sunt mereu deschise. Acolo unde amintirile nu mor, iar fiecare colţişor este încărcat de poveşti asupra cărora s-a aşternut pătura timpului.

Acasă este acolo unde totul pare diferit. Unde liniştea este mai dulce, şi chiar şi cea mai urâtă zi a anului pare să aibă un iz de primăvară.

Acolo unde zâmbetele sunt calde şi sincere.

Acolo unde nu te mai simţi chiriaş într-un ţinut străin.

Adevărata bucurie stă în lucrurile mărunte!

N-aş putea uita iernile cu zăpadă din abundenţă în care fuioare subţiri de fum se zăreau deasupra acoperişurilor. Când mă întorceam de la şcoală şi de-abia aşteptam să îmi termin temele, pentru a putea ieşi la săniuş şi la bătăile cu bulgări. Abia aşteptam Crăciunul, să împodobim bradul cu bomboane de pom, pe care oricum le mâncăm pe furiş şi lăsam în brad doar ambalajele goale.

N-aş putea uita primăverile în care totul revenea la viaţă şi mergeam prin pădure la cules de toporaşi şi viorele, iar peste tot se simţea un miros plăcut, de pământ proaspăt arat.

Sau verile în care aveam toată ziua la dispoziţie să fac tot ce vreau, să ies la joacă cu copiii din cartier până pe-nserat, să citesc cărţile mele preferate de Jules Verne şi să mă uit la Sailor Moon. Să joc badminton cu sora mea până la epuizare şi să simt mirosul plăcut de regina nopţii din serile de vară…sau de porumb copt pe jar din când în când. Adoram momentul în care ne mobilizam cu toţii şi ne apucam de pregătit la ceaun zacusca şi bulionul pentru iarnă.

Sau zilele de toamnă cu miros aparte, de prăjitură cu mere proaspăt scoasă din cuptor şi de gutui proaspăt culese. Mărul în care mă urcam în fiecare toamnă să culeg cele mai dulci mere. Băncuța de sub vişinul din grădină unde obişnuiam să îmi beau ceaiul a rămas neschimbată. Doar vişinul a devenit mai bogat odată cu trecerea timpului.

Chiar dacă multe lucruri au rămas la fel, iar altele s-au schimbat, ele nu s-au schimbat şi în amintiri.

Acasă este DOR! Pentru că nu realizezi acest lucru decât când ajungi tot mai rar acolo unde îţi este sufletul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *